A mai cazut un suflet din vechea garda … oamenii buni isi iau repede ramas bun de la noi.
“A mai apus o stea a audiovizualului, un profesionist cum rar există în multe alte genuri radiofonice din ţară şi nu numai… Jeana a fost o luptătoare, o temerară, o încrâncenată în a face meseria în toată dramatica sa existenţă. Eu aş aşeza-o lângă un alt mare profesionist cu care am fost în relaţii foarte apropiate şi mă refer la regretatul Iosif Sava”
“Să ne amintim de TVR 2, în faţa căruia Jeana Gheorghiu şi-a suflecat mânecile şi a ţinut să-l rebranduiască… o muncă temerară… şi a izbândit. De unde o fi acum Jeana, Dumnezeu s-o odihnească! Poate privi împăcată că a reuşit… A fost şi un pedagog foarte bun şi şi-a găsit timp pe acest pământ să crească şi un copil căruia i-a lăsat o pâine în mână, pentru că este un reporter de televiziune foarte bun. O ştiam din 1970, deci de 37 de ani, am lucrat împreună şi în televiziune, şi în radio, pentru că Jeana a trebuit să se refugieze o perioadă în radio, pentru că a fost considerată prea incomodă”
Dumitru Morosanu, realizator TV
“La 18, 19 ani cei de 30, 40 par de-a dreptul matusalemici, iar la o varsta ca a mea va intrebati “ce-o mai vrea?, a trait destul !” Nu e asa! O veche vorba din batrani spune ca nici un lucru serios nu e bine sa-ti propui sa-l incepi de lunea. Ca atare, as “parafraza” si as spune ca nu e sigur ca daca iti propui sa faci un lucru important si chiar vrei sa-ti reuseasca trebuie sa ti-l propui intr-un moment aniversar! De pilda, cel mai important lucru pe care mi l-am propus de vreo 30 de ani incoace – si nu doar in momente aniversare ori in zile de luni – dar care nu mi-a reusit a fost… sa renunt la fumat! Un exemplu rau, desigur! Din fericire, insa, la noi in familie… lucrurile stau “in medie” bine – fiul meu nu doar ca nu fumeaza, dar uraste fumatul! Ma amuz si spun adesea – acum, n-ar fi decat s-o repet – ca nu stiu exact cum stau lucrurile – ori m-am nascut prea devreme, ori – din contra – prea tarziu! Prea devreme ca sa mai am destula vreme sa traiesc tot ce va sa vina – sunt atatea lucruri noi si mereu apar lucruri noi pe care mi-ar fi drag sa le invat (enorm imi place sa invat!), dar si… prea tarziu ca sa mai pot schimba ceva in fibra mea de iubitor de limba romana, ca sa nu sufar enorm cand sunt contemporana cu… “mecdonaldizarea” (sper sa-mi acceptati “licenta”) limbii romane si… “holiudizarea” vietii de zi cu zi!
Ce mi-as dori? Sa-mi placa la fel de mult meseria mea, ca-n prima zi si-n zilele ce au urmat, pentru ca – poate va pare paradoxal – mie imi place la serviciu; iubesc oamenii si imi place ce facem impreuna! Asa am trait, asa traiesc si ma bucur de fiecare zi – luati-mi stresul zilnic al televiziunii si varsta mi se va parea o povara, un an in plus mi se va parea un cosmar! Ce-mi doresc? Sa-mi vad fiul facand din succesul inceputurilor sale de student la imagine si cameraman de azi garantia unui profesionist de televiziune; si atunci voi spune: da, n-am trait degeaba, sunt cu atat mai fericita azi! Am fost fericita in fiecare zi!“
- “Astazi e ziua ta…” – Jurnalul National (5 iunie 2004)
